Revoluția din `89

Sursa: descopera.org/revolutia-din-1989

Ce fac romanii când cineva striga: `Teroristiii!!

…se împușca intre ei

Ce făcea Iliescu în 21 Decembrie 1989?

… împărțea funcții

Ce nu  nu accepta romanii niciodată?

…adevarul

Cum i-a convins Iliescu pe romani ca trăiesc în democrație?

… cu minerii

Din păcate istoria pentru romanii ce trăiesc în secolul 21, se limitează numai la perioada comunista.

Si privatizările dezastruoase de după anii `90 și-au avut scopul lor.

….cine ar fi avut interesul atunci ca ceva sa meargă bine???

Amenințarea invaziei capitaliste nu a dispărut nici după `89.
...nimeni nu s-a gândit ca raul își va avea originea în interior

Satisfacerea orgoliilor unor directori sau politicieni era mai importanta decât asigurarea locurilor de munca a câteva sute de romani.Acesta este una din consecințele exodului romanilor.

Public: plângem după ei ... practic: nu ii vrem

Cine sunt ei ca sa ne dea noua sfaturi?....Cine suntem noi ca sa nu acceptam sfaturi???

Sa descoperim pe romanul care nu a furat nimic după `90 și sa ii facem o statuie.

….. reușim  oare sa umplem o strada cu statui?

Rudyard Kipling (1865-1936) – poet si romancier englez

„Rudyard, deși era un mare om de spirit, dispus oricând de o conversație  nu reușea sa-i amuze chiar pe toți cei din jurul lui. Într o zi, de exemplu, ducându se în vizita la un prieten din provincie, întâlni acolo și pe nepoata acestuia, o fetita de vreo zece anișori  venita cu sora ei mai mare. Având ceva de discutat, se retraseră toți, lăsând-o pe mititica de zece ani cu Kipling.

La întoarcere, sora ei mai mare o întreabă:

-Sper ca nu l-ai plictisit pe domnul Kipling?

-Eu am stat cuminte, răspunse fetita, el m-a scâit cu tot felul de întrebări!

...

Într-o zi, Kipling intrând într-o librărie, după ce răsfoi un volum, ii ceru părerea librarului, dacă era într adevăr o carte interesanta. Librarul ii răspunse:

-De unde sa știu eu? N-am avut timp s-o citesc!

-Cum, dumneata vinzi cărți pe care nu le citești? Curios!

-Dumneata, dacă ai fi farmacist, ai lua chiar din toate medicamentele pe care le-ai vinde? Se răsti librarul.

Kipling ramase descumpănit.

...

Un mistificator trimisese la Times un poem intitulat Vechea Garda, iscălit cu numele lui Kipling. S-a publicat. Kipling se duse într-un suflet la directorul ziarului, spunându-i indignat:

-Mizerabil poem! Nu-mi aparține!

-Decacord, e mizerabil, dar m-am gândit ca era al dumneavoastră ...- ii răspunse șovăitor directorul... și de aceea l-am publicat.

...

Un admirator al lui Kipling ii spuse:

-Maestre, aveți gloria, bogăția, popularitatea, ce v-ați mai putea dori?

Kipling il privi lung pe admiratorul sau, apoi ii răspunse:

-As dori... ințelepciunea cu care sa ma bucur de toate astea din plin.

...

Întâmplare stranie, Kipling primi într o zi o scrisoare de la un admirator al sau din Chicago, conceputa destul de ironic: Stimate maestre, posed o colecție de scrisori din partea multor celebrități artistice și literare din lume. Mi-ar face plăcere sa am măcar un autograf și din partea dumneavoastră  Știind ca primiți un dolar pentru fiecare cuvânt, ca onorar va expediez cinci dolari, așteptând o concisa misiva de la dumneavoastră.

Kipling, neștiind dacă sa interpreteze scrisoarea aceea drept ironie sau prostie, alese totuși un răspuns potrivit primei ipoteze:

„Va transmit salutul meu cordial”.

Primind doar cinci dolari, Kipling n-a mai avut posibilitatea de a adaugă și iscălitura.

...

O furgoneta aparținând hotelului din apropierea casei lui Kipling a nimerit într o zi în gradina lui, distrugându- i-o în mare parte. Mâhnit de cele întâmplate  Kipling a scris directorului hotelului, cerându-i despăgubiri  Nici un răspuns  Kipling trimise o a doua scrisoare. Tăcere absoluta. Scriitorul se hotărâ atunci sa se ducă personal sa discute cu directorul.

-Domnule Kipling, pe prima scrisoare a dumneavoastră am primit doua lire sterline, pe a doua  am vândut-o cu cinci. Sper ca veți voi sa-mi trimiteți și altele și în ritmul acesta voi putea strânge atâția bani încât sa va pun la punct gradina, chiar mai frumoasa de cum era.”

Sursa: „ ....de la o anecdotă la alta” ed. I.C. 1980

Epigrame culese (1)

 Tata

Cu băiatul meu Gigel

Ma-nțeleg destul de bine

Eu fac teme pentru el

Iar el doarme pentru mine

Clasa draga

Atâta îmi e de draga clasa mea,

Atât de mult m-am învățat cu ea,

Încât, de teama ca am s-o regret,

Ma bate gândul sa o mai repet

„Consecventa”

De mai bine de o luna

Se întâmplă cam asa:

Sau nu ia o nota buna,

Sau primește una rea!

Unui risipitor de lumina

Cum n-a fost atent la ore,

Când e vremea sa dea teze,

Doarme cu lumina-aprinsa...

Cică sa se ..... „lumineze”.

Unui elev care se tine de farse

Relu pune pioneze

(Farse la colegi le face),

Insă nota de la teze

L-a făcut sa stea pe ace.

Reflecțiile lui lenevici

Mi-ar creste la-nvățțat elanul,

Dacă s-ar răsturnă balanța:

Sa tină anul cât vacanta

Si-n schimb vacanta cât tot anul.

Berkeley Hill (1834 - 1892) - chirurg englez

Doctorul Hill, profesor la Londra , vrând sa se răzbune pe Academia Regala din Londra pentru faptul ca-i negase onoarea de a-l primi printer membrii săi  trimise, sub numele fictive al unui medic de provincie, o ampla relatare asupra unui picior îndreptat cu ajutorul păcurii  Cele descrise păreau verosimile cu atât mai mult cu cât în perioada aceea un mare academician proslăvea binefacerile miraculoase ale păcurii.

De aceea într una din ședințele Academiei cazul descris de “doctoral de provincie” a fost expus cu cea mai mare seriozitate. A doua zi, doctoral Hill trimisese o alta scrisoare Academiei conceputa astfel: “ In ultima mea relatare , în legătura cu piciorul îndreptat cu ajutorul păcurii am uitat un mic amănunt  piciorul îndreptat era de lemn … “

Râsetele în întreaga Londra nu au mai contenit pe seama academicienilor.

....

Stanley Hewet – medic englez din secolul XIX

Stanley Hewet, medicul curții regale a Angliei, a fost chemat de urgent într o noapte la căpătâiul unui negustor bogat carea acuza dureri atroce de stomac, in realitate neavând decât o indigestie datorita unei mese mult prea copioase.

-V-ați pregătit testamentul? Întreba pe un ton foarte grav medicul.

-Nu.

-Ei bine, atunci chemați imediat notarul și pe copii dumneavoastră. Unde sunt?

-La Manchester.

-Trimiteți imediat o telegrama.

Un servitor se grăbește sa trimită o telegram și sa cheme de urgent notarul. Bolnavul tremurând ca varga întrebă doctorul :

-Domnule doctor , nu mai e într-adevăr nici o speranță? Îmi trăiesc ultimile ore?...

-Nici gând! E o simpla indigestie!

-Atunci ce înseamna toată agitația asta? De ce ați trimis după notar? De ce telegrama fiilor mei?...

-E simplu de tot ! N-am vrut sa fiu singurul imbecil trezit în miezul nopții pentru simplul fapt ca dumneata ai mâncat cât zece și ai făcut o simpla indigestie!

Sursa: „ ....de la o anecdotă la alta” ed. IC 1980

Victor Hugo (1802 - 1885) – Poet si romancier francez

„În 1818, tânărul Victor frecventa, împreuna cu fratele lui, Eugene cursurile de matematica și fizica la colegiul Louis-le-Grand; dar asupra lui literatura exercita o mare fascinație  Victor Hugo a scris foarte de timpuriu versuri, chiar de când se afla în colegiu. Decotte, cenzorul colegiului, ii interzise, dar Victor nu-i dădea ascultare. Într-o zi chemat în biroul lui Decotte, acesta îl dojeni aspru ca nu fusese ascultat.

-Știi prea bine, spuse Decotte, ca ți-am interzis sa îmi mai pierzi vremea scriind versuri!

-Tot atât de bine pe cât știu ca nici eu nu v-am îngăduit sa-mi scotociți în sertar, stimate domn, răspunse înfipt, băiatul. Deci suntem chit.

...

               Conștient de talentul lui, Victor Hugo, încă elev la liceu, se prezenta cu un volum la un editor, cerându i sa-i publice versurile. Editorul, având experiența ca versurile se vindeau mai greu decât proza, se scuza fata de băiat  invocând faptul ca momentul nu era propice pentru asemenea publicații etc., etc. Cu mare demnitate, băiatul ii răspunse:

          -Dumneata te vei cai pentru acest refuz. Ți-ai fi asigurat proprietatea literara asupra tuturor operelor pe care am de gând sa le scriu. Tine minte ca dumneata ai dat cu piciorul norocului!

Editorul zâmbi ironic.

Băiatu pleca cu manuscrisul la subsuoară. Nu trecu mult timp pana când sa se adeverească spusele celui ce avea sa devina unul din cei mai mari scriitori ai Franței.

...

Renumitul scriitor francez Victor Hugo călătorea spre Prusia. La granița e întrebat cu ce se ocupa.

          -Scriu, răspunse laconic Hugo.

Grănicerul ii spuse:

          -Bine, bine scriem cu toții. Eu v-am întrebat cum va câștigați mijloacele de existenta.

          -Cu pana, răspunse flegmatic scriitorul.

          -Sa scriem deci: „ Victor Hugo, negustor de pene” , murmura cel care îl interogase.

...

               Victor Hugo nerăbdător sa aibă vesti despre succesul sau insuccesul romanului „Mizerabilii” , proaspăt pus în vânzare, ii trimise o foaie mare alba de hârtie editorului cu un singur semn și iscălitura  Semnul era „?” . Editorul ca sa nu iasă din gluma scriitorului, rând sa-i exprime succesul fantastic al cărții, ii răspunse cu un alt semn „!” în același stil. Si Hugo a fost în culmea fericirii când a primit răspunsul. ”

Sursa: „ ....de la o anecdotă la alta” ed. IC 1980

Crazy pigs - Funny

Nu mai vreau sa merg cu nasul!

Posibilitățile de călătorie ale romanilor deși s-au diversificat de la tradiționalele calatorii cu trenul la transportul  cu autocarul sau microbuzele pana la călătoria cu mașina personala, romanii continuă sa plătească un preț pentru ceea ce nu folosesc sau folosesc foarte rar. Vorbim in particular despre transportul terestru si in mod special despre călătoriile cu trenul. Deși o mare parte din romani nu folosesc acele trenuri personale, actualele` inter regio`  sau alte categorii de trenuri, ei continua sa plătească `biletele` celor care merg cu nasul. Interesant nu folosești dar plătești. Metodele de călătorie cu nasul precum si achiziția diferitelor echipamente de către CFR la suprapreț  (vezi cazul Necolaiciuc ) precum si firmele căpușă  (vezi cazul SIDEX  Galați)  duc la datorii enorme care practic sunt  șterse de guvernele postdecembriste;guverne care nu au curajul sau interesul dea a lua masuri drastice pentru a rezolva aceasta problema. Fie ca datoriile respective sunt convertite in acțiuni fie ca se face o recapitalizare, de fapt  se folosesc diferite tertipuri care pana la urma au același rezultat: plata datoriilor rezultate de către contribuabilii romani. Asta duce la taxe sufocante pe forța de munca  care sunt plătite atât de angajatori cat si de angajați totul acoperi plata biletele celor care merg cu nasul, profitul firmelor căpușă si achiziția de echipamente si servicii la suprapreț.

 

 

http://stiri.rol.ro/trei-directori-ai-cfr-calatori-judecati-pentru-un-prejudiciu-de-aproape-3-mil-lei-645157.html

http://www.adevarul.ro/locale/galati/Galati-ArcelorMittal-privatizare-Lakshmi_Mittal-Sidex-jaf-osel_0_596940794.html