„În 1818, tânărul Victor frecventa, împreuna cu fratele lui, Eugene
cursurile de matematica și fizica la colegiul Louis-le-Grand; dar asupra lui
literatura exercita o mare fascinație Victor Hugo a scris foarte de timpuriu
versuri, chiar de când se afla în colegiu. Decotte, cenzorul colegiului, ii
interzise, dar Victor nu-i dădea ascultare. Într-o zi chemat în biroul lui
Decotte, acesta îl dojeni aspru ca nu fusese ascultat.
-Știi prea bine, spuse Decotte,
ca ți-am interzis sa îmi mai pierzi vremea scriind versuri!
-Tot atât de bine pe cât știu ca
nici eu nu v-am îngăduit sa-mi scotociți în sertar, stimate domn, răspunse înfipt, băiatul. Deci suntem chit.
...
Conștient de talentul lui, Victor
Hugo, încă elev la liceu, se prezenta cu un volum la un editor, cerându i sa-i
publice versurile. Editorul, având experiența ca versurile se vindeau mai greu decât proza, se scuza fata de băiat invocând faptul ca momentul nu era propice
pentru asemenea publicații etc., etc. Cu mare demnitate, băiatul ii răspunse:
-Dumneata te vei cai pentru acest
refuz. Ți-ai fi asigurat proprietatea literara asupra tuturor operelor pe care
am de gând sa le scriu. Tine minte ca dumneata ai dat cu piciorul norocului!
Editorul zâmbi ironic.
Băiatu pleca cu
manuscrisul la subsuoară. Nu trecu mult timp pana când sa se adeverească spusele
celui ce avea sa devina unul din cei mai mari scriitori ai Franței.
...
Renumitul
scriitor francez Victor Hugo călătorea spre Prusia. La granița e întrebat cu ce
se ocupa.
-Scriu, răspunse laconic Hugo.
Grănicerul ii
spuse:
-Bine, bine scriem cu toții. Eu
v-am întrebat cum va câștigați mijloacele de existenta.
-Cu pana, răspunse flegmatic
scriitorul.
-Sa scriem deci: „ Victor Hugo,
negustor de pene” , murmura cel care îl interogase.
...
Victor Hugo nerăbdător sa aibă vesti despre succesul sau insuccesul romanului „Mizerabilii” , proaspăt pus în vânzare, ii trimise o foaie mare
alba de hârtie editorului cu un singur semn și iscălitura Semnul era „?” .
Editorul ca sa nu iasă din gluma scriitorului, rând sa-i exprime succesul
fantastic al cărții, ii răspunse cu un alt semn „!” în același stil. Si Hugo a
fost în culmea fericirii când a primit răspunsul. ”
Sursa: „ ....de
la o anecdotă la alta” ed. IC 1980
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu