„Rudyard, deși era un mare
om de spirit, dispus oricând de o conversație nu reușea sa-i amuze chiar pe toți cei din jurul lui. Într o zi, de exemplu, ducându se în vizita la un
prieten din provincie, întâlni acolo și pe nepoata acestuia, o fetita de vreo
zece anișori venita cu sora ei mai mare. Având ceva de discutat, se retraseră toți, lăsând-o pe mititica de zece ani cu Kipling.
La întoarcere, sora ei mai
mare o întreabă:
-Sper ca nu l-ai plictisit
pe domnul Kipling?
-Eu am stat cuminte, răspunse fetita, el m-a scâit cu tot felul de întrebări!
...
Într-o zi, Kipling intrând într-o librărie, după ce răsfoi un volum, ii ceru părerea librarului, dacă era într adevăr o carte interesanta. Librarul ii răspunse:
-De unde sa știu eu? N-am
avut timp s-o citesc!
-Cum, dumneata vinzi cărți pe care nu le citești? Curios!
-Dumneata, dacă ai fi
farmacist, ai lua chiar din toate medicamentele pe care le-ai vinde? Se răsti librarul.
Kipling ramase descumpănit.
...
Un mistificator trimisese la Times un poem intitulat Vechea Garda, iscălit cu numele lui Kipling. S-a publicat. Kipling se duse într-un suflet la
directorul ziarului, spunându-i indignat:
-Mizerabil poem! Nu-mi aparține!
-Decacord, e mizerabil, dar
m-am gândit ca era al dumneavoastră ...- ii răspunse șovăitor directorul... și de aceea l-am publicat.
...
Un admirator al lui Kipling
ii spuse:
-Maestre, aveți gloria, bogăția, popularitatea, ce v-ați mai putea dori?
Kipling il privi lung pe
admiratorul sau, apoi ii răspunse:
-As dori... ințelepciunea cu
care sa ma bucur de toate astea din plin.
...
Întâmplare stranie, Kipling
primi într o zi o scrisoare de la un admirator al sau din Chicago, conceputa
destul de ironic: Stimate maestre, posed o colecție de scrisori din partea
multor celebrități artistice și literare din lume. Mi-ar face plăcere sa am măcar un autograf și din partea dumneavoastră Știind ca primiți un dolar
pentru fiecare cuvânt, ca onorar va expediez cinci dolari, așteptând o concisa
misiva de la dumneavoastră.
Kipling, neștiind dacă sa
interpreteze scrisoarea aceea drept ironie sau prostie, alese totuși un răspuns potrivit primei ipoteze:
„Va transmit salutul meu
cordial”.
Primind doar cinci dolari, Kipling
n-a mai avut posibilitatea de a adaugă și iscălitura.
...
O furgoneta aparținând hotelului din apropierea casei lui Kipling a nimerit într o zi în gradina lui, distrugându- i-o în mare parte. Mâhnit de cele întâmplate Kipling a scris
directorului hotelului, cerându-i despăgubiri Nici un răspuns Kipling trimise
o a doua scrisoare. Tăcere absoluta. Scriitorul se hotărâ atunci sa se ducă personal sa discute cu directorul.
-Domnule Kipling, pe prima
scrisoare a dumneavoastră am primit doua lire sterline, pe a doua am vândut-o cu cinci. Sper ca veți voi sa-mi trimiteți și altele și în ritmul acesta voi putea strânge atâția bani încât sa
va pun la punct gradina, chiar mai frumoasa de cum era.”
Sursa: „ ....de la
o anecdotă la alta” ed. I.C. 1980
